ars poetica

29 martie 2009
nu mai vreau sa va fiu draga, clar?  deci nu mai vreau, gata, sa fiu cea cu care puteti vorbi despre orice, de azi vorbiti cu mine despre ce mancam maine, ti-a placut micul dejun, draga mea ? vezi ca azi intarzii la birou, draga mea (iubi, scumpi , pisi, ma cherie, miau), si mai vreau sa faceti bine sa mancati ce gatesc eu, caci oh, nu, nu mai vreau sa stiu despre nenorocita de fosta, nici despre nemernica de actuala, vreau sa stiu numai despre netrebnica de sefa care nu va apreciaza la adevarata valoare, sa va apreciez eu in schimb si sa  faceti bine sa apreciati asta, si nu mai vreau sa detin o cheie franceza si-un briceag elvetian, caci vreau sa puneti mana sa reparati robinetele prin casa, si nu, nu mai vreau sa va admir neconditionat butonii de la camasa , spiritul antreprenorial, umorul britanic si rabdarea de testoasa , de azi va costa, sa faceti bine sa va sfiiti sa ma mai atingeti chiar si c-o floare, atat va costa, sa ma priviti cu drag cum dorm dimineata si sa umblati pe varfuri ca sa nu ma treziti, sa uitati sa va mai verificati telefonu’ de uluire cand sunt eu prin preajma, clar? clar? de azi nu mai vreau sa va fiu draga, de azi ori ma iubiti, ori … ce mama ma-sii!?
 

Vreau sa emigrez

19 februarie 2009
Ma ninge pe fata si lentilele de contact nu au protectie anti-lumina si nici ochelari de soare nu mi-a trecut prin cap sa-mi pun, oricum m-ar fi nins si pe ei, si in mana dreapta car un laptop + agenda+ incarcator + dosare de personal, vreo 15 kile cel putin, deci plec fara umbrela azi,  ma sui in primul taxi, ala nu stie cum sa ajunga, cine l-o fi facut pe el sofer de taxi, ii zic cum sa mearga, oricum o ia aiurea, intr-o intersectie in curba se gandeste el sa o ia pe linia de tramvai, n-apuc sa deschid gura sa protestez ca individul coteste usor la stanga pe cealalta linie de tramvai, pe contrasens, chiar in intersectie, si din fata-stanga, de dupa colt, apare deodata tramvaiul, e la 15 metri de noi, in dreapta e tramvaiul de pe sensul nostru, blocat de niste masini care circula pe linie in fata lui, in stanga – masinile de pe contrasens. O sa mor, noroc ca vatmanul tramvaiului din fata ne vede si opreste la vreo 5 metri, asteapta sa se deblocheze tramvaiul din dreapta sa putem fugi pe linia de pe sensul nostru de mers, te-ai speriat? (ma intreaba idiotul), se cheama atac de panica, nu pot respira, bine ca n-am murit, eu nu ma pricep la termeni asa profunzi (!) de medicina, continua el, oricum pentru tine am facut-o (!), deja stateam prea mult in trafic (ti-am zis eu ceva? reiesea de undeva ca ma grabesc? ti-am cerut eu ceva?  tot ce-mi doresc e o casa si-o curte cu iarba si-un mar paduret, sa cada mere viermanoase in iarba cat citesc eu vara sub copac, si un gherghef sa brodez si o masina de cusut sa-mi cos singura ce-mi trebuie prin casa, si timp sa merg in fiecare dimineata la piata sa imi iau ceva proaspat, si sa mananc smantana cu orice, si carti frumoase sa mai citesc si un barbat cu capu’ pe umeri care sa aduca seara lemne in casa sa faca un foc cald), incerc sa respir, se vede ca nu esti din bucuresti (de cand ne tragem de sireturi , bah? de cand era sa ne omori pe amandoi pe linia de tramvai suntem colegi de gashca?), asa se circula pe-aici (pe contrasens pe lina de tramvai in intersectie curba, da?), bine ca esti tu destept si te-ai nascut in vreo mahala de Bucuresti.

Si cand ajung la birou sun la Oficiul Registrului Comertului Suceava, sa aflu ca trebuie sa trec din nou prin stransul actelor de autorizare ca PFA si platitul taxelor si luatul de zi libera ca sa ma duc in timpul saptamanii acasa sa fac toata tampenia asta, (desi eu am autorizatia de anul trecut, ghinion, am primit-o cu o saptamana inainte sa iasa ordonanta de urgenta care schimba procedura de autorizare!). La Oficiului National al R.C. mi se spune ca trebuie doar sa depun o cerere si sa ma prezint cu autorizatia si diploma primite anul trecut, nu sa trec iar prin toata procedura, insa la Suceava functionara atata stie, ai, n-ai autorizatie tre’ sa vii la ea cu aceleasi acte, (ca stie ea ce usor e sa alergi de la Bucuresti sa obtii cazier fiscal, adeverinta de la medic, copie dupa cartea de munca etc!), scuza ei este ca "toate actele cu care v-ati autorizat anul trecut au ramas in arhiva primariei, anul asta va autorizeaza registrul comertului si avem si noi nevoie de actele dumneavoastra)" sa va bag! proastelor cu spume!
Ma uit pe fereastra; de la intrarea in cladirea in care lucrez porneste o rampa, un fel de alee in panta, perpendiculara pe un totuar, colegii mei au nevoie de ea ca sa se poata deplasa in fotoliu rulant, vine familia unuia dintre colegi sa il ia acasa, pe trotuarul care incadreaza rampa e parcat un taxi cu o soferita , masina familiei parcheaza in dreptul rampei, pentru ca G. sa poata fi urcat cu tot cu fotoliu in masina, ei intra in cladire sa il ia pe G., soferita da putin inainte si inapoi si reuseste performanta sa isi mute masina exact in capatul rampei, unde se termina aleea in panta, intre rampa si masina familiei, blocand usa prin care G. trebuia sa fie urcat. Sta acolo si isi aranjeaza parul in oglinda lateral-stanga, si tot ce-mi doresc este sa iasa G. si sa alunece pe alee, la vale, sa se izbeasca drept in portiera ei din dreapta, cu toata greutatea lui de fost sportiv de performanta, imobilizat intr-un scaun cu roti.
Si mai vorbesc c-o femeie in scaun rulant, pe care un medic destept de medicina muncii a intrebat-o cum poate ea lucra la etajul 7 intr-o cladire de birouri, daca vine un cutremur, cum poate ea sa fie evacuata de-acolo? sa stam acasa, in cladiri de carton presat, sa nu cumva sa isi asume cineva riscul de a ne lasa sa existam la un etaj superior, desi nici la parter nu se poate, incercam sa inchiriem o casa fara etaj sa ne facem un sediu intr-un oras mare din tara, vecinul de curte urla ca el nu vrea "spital de handicapati" la vecini, ca el vrea sa se plimbe in chiloti prin curtea comuna, vedea-te-as pe doua roti, in chiloti, daca asa iti place, iar administratorul blocului din alt oras in care avem sediu se izbeste nervos in ura inchisa, vrea sa intre peste mine in apartament si, cand ii spun ca lucram acolo si ca oricum nu poate intra oricine in birou, usa trebuie sa stea inchisa si deschidem noi cand avem de primit pe cineva, imi striga ca sa-mi pun felinar rosu la intrarea in birou, sa stie toata lumea cand sunt ocupata si tin usa inchisa!
 
Luati-ma de-aici, intr-un varf de munte mi-ar fi bine, sa mor de urs sau de traznet, nu de prostie, nepasare, jeg si masini cu numar de Bucuresti!

domnul Zoe

14 noiembrie 2008
zoe si-a plimbat prin oras geanta din fetru purpuriu, de la Roma, manusile mauve, zornaitul bilelor grele de quartz roz, dupa care a venit acasa, si-a schimbat hainele, a pus mana pe cheia franceza, a racordat teava la teava, a unit furtun cu furtun, a reglat piciorusele, a tras aer in piept, a dat drumul la apa, si gata! si-a montat singura masina de spalat.
Zoe poate fi si barbata.

BUZZ!

9 septembrie 2008

Ingerul meu
pazitor imi lasa mesaje offline:

esti
frumoasa asa, pe tocuri inalte
,
(daca are burta, imi zic, daca e mare si greu
ingerul asta al meu,
zic
si-mi misc vesel degetele de la picioare,
ar putea sa semene si el cu jeremy Irons , cel din lolita ,
ingere, ingere, mi-i pofta sa fiu
sarutata)
toate femeile din metrou au zambetul tau, nasul tau mare, parul balai,
(ingere, stai,
ce ma-ta spui tu acolo?)
sanii imensi si mersul greoi, de rusoaica .
(iata ca a venit si ziua in care

mi-aud vorbe
cum c-as fi
Leda cu lebada).


(M-am gandit la tine, ingere, zic
viata aici e stresanta, stii)
mi te imaginez…de fapt nici nu stiu cum rezisti….
(fac dusuri des
daca as face si dragoste, as fi imuna la stres).

Iar
zambetul tau i-un mic poem
(give me a p, give
me an o, give me an e, give me an m!)
(hai ingere, pa).

Te voi iubi mereu,

Buzz!

 


NY on a shoestring

7 septembrie 2008

1. Zugravul sau zidarul din metrou (avea var sau vopsea pe degete): inalt, numai fibra, imbracat curat, asortat, bine-mirositor, blondut, ochii verzi sau albastri, privire blanda, usor misterioasa; probabil ii plac copiii, provine dintr-o familie buna dar si-a luat o pauza de cativa ani in care sa se decida ce e cu adevarat important pentru el,si locuieste acum intr-o mansarda dotata cu un pat urias si o colectie de vechi inregistrari de jazz. Da, mai nou cred cu tarie ca Sandra Brown chiar a intalnit barbati ca aceia pe care ii descrie in cartile ei; eu l-am intalnit pe acesta, e viu, traieste, I. poate si ea sa va confirme, circula cu metroul din NY intr-o dupa-amiaza, luna trecuta.

2. Pantofi:
- flip-flops, schimbati pe tocuri de 12 in fata cladirilor de birouri, dimineata, la pranz si seara;
- tocuri de 12 in picioarele uimitor de bine conservate ale unor doamne de 50 de ani;
-balerinii turistelor ;
-balerinii localnicelor cool, Tory Burch, de preferinta;
3.Metroul: combinati dupa plac si nevoie: uptown, downtown, expres, local, verde, rosu, protocaliu, galben, albastru, mov, maro.
4. Placintaria lui Bubby, undeva in Tribeca;
5. Iubita mea de-o vara, Chrysler Building;
6. Fructele proaspete, de vanzare pe strada, si sucul stors tot atunci din ele;
7.Nuca de cocos prajita;
8. Organic wheatgrass juice, in Nature Bars;
9. Bodies, the exhibition.
10. Apa plata Poland Spring: a) ma enerveaza ca americanii astia nu beau apa cu bule si b) va dati seama, ei au copii care cred ca Polonia este un izvor;
11. Broadway-ul, teatrele si cozile la teatre, cu oameni zacand pe trotuare, in soare, ca pe vremea cozilor la butelii sau la ulei, sa "prinda" un bilet.
12. Trenurile cu ‘commuters": oameni in costume de 3-4000 de dolari, citind, lucrand sau dormind. Subsolurile inabusitoare din Grand Central;
13. Detaliile cladirilor;
14. Discutia despre Dumnezeu cu un jamaican care vindea rochii de matase pe strada;
15. Pietele de legume "organice";
16. MOMA si Brancusi adevarat; Guggenheim si marea pacaleala: in loc de celebra lor galerie Kandinsky, am vazut o expozitie temporara Louise Bourgeois, a carei "capodopera "o studiasem, anterior, tot pe bani, si la MOMA .
17. "East Side Post", ziarul local cu un minunat concurs: "Nominalizeaza-ti portarul". Exista in oras portari de cladire care lucreaza de 25 de ani in acelasi bloc, si parinti care-si duc copiii sa-l cunoasca pe portarul copilariei lor
18. Semafoarele care arata alb, nu verde, pentru pietoni.
19. Ravasul (invariabil) de bine, in Chinatown; remarcati distinctia: "unusually" – stiau ei ce stiau despre afacerile mele de pana acum ;
20. "Nails & spa"; nu e strada fara un salon de unghii, iar datul cu oja te poate costa si 200 de dolari dintr-un foc, daca vrei sa fii o doamna;
21. "Shoe repair" – mai rar, cam o data la 3 strazi;
22. "Psychic"- cabinete cam o data la 4-5 strazi;
23. Limba spaniola – poti sa te adresezi direct in spaniola oricarui vanzator, deja nu mai ridica nimeni din sprancene cum ca asta n-ar fi limba oficiala a orasului;
24. Fashion Institute of Technology; rochii adevarate Dior (New Look), Chanel din anii ’30, dar si rochii Empire, crinoline Second Empire, Carolina Herrera .
25. Pita cu miel, pe strada;
26. Spaima de teroristi; teroristi arestati , zilnic;
27. Ground 0, santierul si mica afacere de vandut poze cu morti;
28. Carti for free (to go), din raftul garii din Old Greenwich, donate comunitatii de biblioteca locala; mi-am luat si eu: o carte de bucate minunata si-un roman despre emanciparea unei femei (!?);
29. Carti on sale,  la biblioteca publica devis-a-vis de MOMA;
30. Totul on sale;
31. Homeless-ii in cutii de carton, pe care ii vedeam la televizor, pe vremuri, ca ilustrare a ororilor capitalului;
32. Mall-uri intregi cu nasturi, fermoare, franjuri si alte "galanterii", in Fashion District;
33. Exponate in marea de vitrine; eu sunt cea cu camera-n mana;
34. Varul meu C., cea mai buna gazda din lume (dar nu, nu dati buzna, nu va primeste si pe voi!)
35. Bunicii adoptivi: Bajia si Leslie (o printesa si-un lord);
36. Cantinele cu: bar de salate, bar de supe, bar de mancare indiana , chinezeasca, fripturi, legume, orezuri, fructe proaspete, dulciuri si multe altele. Iata ce poate cuprinde o portie de , din care se pot satura doi oameni linistit:  friptura in sange cu sos alb, piept de pui la gratar, picant, cu mango si ardei gras, caprese (din mozarella, rosii,  rosii uscate la soare, frunzulite de rucola si ulei de masline), ciuperci la gratar cu lamaie si piper, creveti cu avocado. M,m, m!
Ar mai fi, dar ma dor ochii si mi-i somn.
Ceea ce va doresc si voua, si tot de la prea mult cascat gura prin New York sa vi se traga!

 

Sinistrata

28 iulie 2008
 Am crescut brusc mare in ziua dinainte sa o inmormantam pe bunica, acum 7 ani, cand, in casa in care ma nascusem am dat de vreo 5 ori cu capul de pragul de sus. Literalmente, ma loveam cu capul de pragurile de sus ale unor usi pe care le cunosteam cu ochii inchisi, de altfel. Casa aceea imi ramasese deodata mica, incapabila sa ma mai protejeze in vreun fel.
 
Sambata seara, apele au inghitit satul bunicilor si deodata toate casele copilariei mele mi-au ramas mici,  neputincioase, ruinand o lume in care inca ma mai simteam ca-ntr-un cocon protector, pregatindu-ma sa cresc mare. Sunt din nou in doliu .
 

cel mai bun antidepresiv

30 iunie 2008
  pantofi smantanii, cu platforma si tocuri -oglinda, de 10 centimetri si jumatate.
 Partea a doua a tratamentului va consta intr-un barbat de minim 1.95, pe langa care sa ma simt mica-pisica.
 

pazitorii

9 mai 2008
Imi plac taximetristii care, noptile, mai zabovesc cateva minute in urma mea, pana intru in scara, ca si cum ar vrea sa se asigure ca ajung in siguranta acasa.
Nu stiu de ce mai raman, poate doar isi numara banii sau isi calculeaza traseul, dar imi place sa cred pentru mine mai raman.
Sunt protejata si rasfatata.
 

fara sens, despre tihna

3 mai 2008
Revista rebus e plina de careuri create de omuleti din Dragasani , Dudestii Vechi, Abrud, Tibanesti, Gherla, Recea, Husi, Fratautii Vechi, Blejoi, Huedin , Cisnadie, Uricani, Radauti, Dridif.
Mi-i imaginez, cetateni anonimi, vecini pasnici, pensionari activi, avand sotii gospodine – specialiste in muraturi , stand la un birouas si lucrand cu speranta la cate un careu, pe care poate-poate o sa-l vada publicat, scotocind dupa definitii spirituale, departe de definitiile din dictionare, jubiland la gandul unei definitii care le va da de furca rebusistilor uniti din sate si orase.
Imi imaginez Fratautii Vechi si ma intreb de unde se poate cumpara revista Rebus acolo, si in cate exemplare o comanda vanzatorul – o mai cumpara si altcineva decat creatorul de careuri?, sau cum clincheteste soneria aceea speciala a bicicletei postasului, in cazul in care Fratautii Vechi ar avea un singur rebusist, care s-a abonat ca sa primeasca sigur revista.
Cum se ajunge rebusist? Exista o scoala? Primesti o diploma? Cati copii intre 7 si 18 ani stiu ce e un rebus? Cine o sa mai creeze definitii spirituale peste 10 ani?
Visez ca duminica  rebusistii mei din Radauti joaca tabinet si isi servesc musafirii cu dulceata de nuci verzi. 
Sper ca mai exista inca vieti din acestea, tihnite .
Sunt invidioasa, de fapt. 

Parcari nesimtite

29 februarie 2008

Ma
simt neputincioasa.

In
fata cate unui monstrous 4×4, parcat de-a latul trotuarului, perpendicular pe
zid, din cauza caruia trebuie sa ies de pe trotuar si sa ma las claxonata de
masinile care stau sa dea peste mine, pe la spate. Mi-o fi placand, dar nu cu
riscul vietii.

In
fata Matizului parcat cu indiferenta pe trecerea de pietoni de langa blocul meu, chiar sub semnul
de circulatie care anunta ca e trecere de pietoni, din cauza caruia trebuie sa parcurg,
pe strada, printre alte masini, inca 10-20 de metri pana gasesc o bresa printre
masinile parcate , ca sa pot patrunde pe teritoriul meu. Adica pe banalul,
pietonalul (!) trotuar.

In
fata masinilor parcate pe trotuarul care duce de la statia de metrou Pipera
catre cladirile de business construite haotic in zona, ceea ce-i face pe amaratii
fara masina (sau fara curajul de a se aventura cu masina pe acolo) sa circule,
in sir indian, pe linia de tramvai paralela cu trotuarul.  Tramvai care vine din spate.
 
In
fata cladirilor de business din aceeasi zona Pipera, din minunatul parc Iride,
ne-dotate (cladirile si parcul) cu trotuare , asa ca angajatii (mai putin
fericitii din cladirea Orange ) se lupta pentru spatiul liber cot-la-cot cu
masinile care intra in viteza pe alee. De obicei, mai ales atunci cand ploua,
castiga detasat masinile.

 

In
fata masinilor parcate in statia de autobuz, din cauza carora risti sa fii
strivit intre autobuzul care pleaca si automobilul mandrului (sau mandrei)
posesor.

Ma
simt, in fiecare zi, infranta si umilita de statutul meu de pieton intr-o lume
in care tot ce imi doresc este un spatiu de minim 20 de cm intre botul (sau
fundul) masinii si zidul cladirii, sau spatiul verde, sau orice altceva ar
putea margini un trotuar, pe unde sa ma pot strecura in tacere, dar cu
demnitate.

Visez
o campanie in care, pentru fiecare data cand ne tresare inima din loc auzind
tramvaiul venind din spate, pentru fiecare pereche de pantofi distrusa de noroi
pentru ca am luat-o prin spatiul verde, pentru fiecare haina murdarita de autobuzul
care ma lipeste de masina parcata in statie, sa lipim cu Super Glue chiar
in centrul zonei de vizibilitate a parbrizelor vinovate, cate un biletel cu
acel articol din Codul Rutier care interzice parcarea pe trotuar.


 
 


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X