preafemeie

De cateva saptamani, am o noua obsesie muzicala: de-ar fi sa vii, as crede ca visez,

Deci unu:
mie imi place smantana

(Degeaba
ridicati din spranceana: colesterolul meu se lafaie de-a dreptul, relaxat, bine-merçi,
pe la mijlocul intervalului de normalitate, gadilat indeaproape la talpi de
prietenele lui, trigliceridele.)

Vacantele
de vara aveau, pentru mine, gust de rosii fierbinti de soare, de agrise verzi
si aspre la pipait (amintiti-va obrajii barbatului iubit, cand poarta “barba di
tri giorni”: m,m,m!), furate din gradina de sub brazi, si de pojghita de
smantana dulce, prin care lasam dare cu degetul, de pe oalele cu lapte lasate
de bunica la rece.

Gustul
acelei smantani l-am regasit recent in cutiile cu smantana dulce 30% de la La
Dorna (nu, nu e platita – inca – publicitatea!). 

Am gustat-o
pusa-n ceai negru, in cafea cu putin hel (cardamon), cu capsuni nealtoite, cu
bors de sfecla rosie, cu mult patrunjel si zeama de lamaie, cu salata de rosii,
cu …orice.

Dar cel mai
si cel mai bine a fost cand am facut-o inghetata.

Deci doi:
mie imi place cu nesimtire inghetata din smantana dulce.

Am facut
asa:

Crème anglaise mai intai.

Am pus
intr-un vas 8-10 galbenusuri de ou, vreo 200 de grame de zahar fin, si-am bagat
mixerul in ele, pana s-au facut crema.

In alt vas, pe foc mic-mic, am turnat un litru de smantana
din cea mai sus-mentionata. In
smantana am pus un baton de scortisoara si un cub de ghimbir (originalul se
face cu vanilie, dar era prea mult pentru ceea ce urma). Le-am lasat sa se
infierbante (nu sa fiarba!).

 Am dat usor deoparte oala de pe foc, am luat
un polonic de smantana fierbinte si, turnand-o in fir subtiiiire, am amestecat-o
cu crema de galbenusuri. Ideea este sa “temperezi” galbenusurile, sa le faci sa
se imprieteneasca putin cu smnatana fierbinte, ca sa nu se inchege cand e sa le
mariti. Daca crema de ou e prea groasa, mai pui si un al doilea polonic de
smantana, pana ajunge la consistenta unui aluat de clatite.

Dupa aceea,
am pus oala cu restul de smantana inapoi pe foc si am inceput operatiunea
inversa: turnatul cremei de galbenusuri in smantana din oala, tot in fir
subtire, amestecand continuu, pana cand galbenusurile “temperate” sunt
incorporate de tot in smantana calda.

De obicei
asta e momentul in care, daca dau cu degetul pe lingura de lemn cu care amestec
minunea, ramane in urma o dara, ca pe vremea cand furam smantana de pe lapte.

Gata, sting
focul si las sa se racoreasca. Gust mai intai, desigur, ca e bun si merita!

(pentru cei
grabiti, o nemaipomenita lectie vizuala pentru ce-am povestit mai sus se gaseste
aici)

Apoi:

Cirese prajite

Arunc doua
maini pline de cirese (masurate dupa ce le curat de samburi) intr-o tigaie cu
unt care se topeste. Rad repede desupra o jumatate de nucsoara, presar un praf
de scortisoara macinata, pudrez  cu nu
mai mult de o boare de zahar, las sa se “caleasca” putin, si cand ciresele
incep sa para facute, fara sa fie fierte, sting focul si le las sa se raceasca.

Amestec
ciresele prajite cu jumatate din sosul de smantana si obtin inghetata de cirese prajite.

Nu in cele din urma, nectarine
prajite

Daca tot sunt o printesa zuza si alintata, azi m-am decis sa inlocuiesc vinul din risotto-ul de ciuperci cu sampanie.
Ceea ce va doresc si voua, pe la casele voastre.