Vreau sa emigrez

19 februarie 2009
Ma ninge pe fata si lentilele de contact nu au protectie anti-lumina si nici ochelari de soare nu mi-a trecut prin cap sa-mi pun, oricum m-ar fi nins si pe ei, si in mana dreapta car un laptop + agenda+ incarcator + dosare de personal, vreo 15 kile cel putin, deci plec fara umbrela azi,  ma sui in primul taxi, ala nu stie cum sa ajunga, cine l-o fi facut pe el sofer de taxi, ii zic cum sa mearga, oricum o ia aiurea, intr-o intersectie in curba se gandeste el sa o ia pe linia de tramvai, n-apuc sa deschid gura sa protestez ca individul coteste usor la stanga pe cealalta linie de tramvai, pe contrasens, chiar in intersectie, si din fata-stanga, de dupa colt, apare deodata tramvaiul, e la 15 metri de noi, in dreapta e tramvaiul de pe sensul nostru, blocat de niste masini care circula pe linie in fata lui, in stanga – masinile de pe contrasens. O sa mor, noroc ca vatmanul tramvaiului din fata ne vede si opreste la vreo 5 metri, asteapta sa se deblocheze tramvaiul din dreapta sa putem fugi pe linia de pe sensul nostru de mers, te-ai speriat? (ma intreaba idiotul), se cheama atac de panica, nu pot respira, bine ca n-am murit, eu nu ma pricep la termeni asa profunzi (!) de medicina, continua el, oricum pentru tine am facut-o (!), deja stateam prea mult in trafic (ti-am zis eu ceva? reiesea de undeva ca ma grabesc? ti-am cerut eu ceva?  tot ce-mi doresc e o casa si-o curte cu iarba si-un mar paduret, sa cada mere viermanoase in iarba cat citesc eu vara sub copac, si un gherghef sa brodez si o masina de cusut sa-mi cos singura ce-mi trebuie prin casa, si timp sa merg in fiecare dimineata la piata sa imi iau ceva proaspat, si sa mananc smantana cu orice, si carti frumoase sa mai citesc si un barbat cu capu’ pe umeri care sa aduca seara lemne in casa sa faca un foc cald), incerc sa respir, se vede ca nu esti din bucuresti (de cand ne tragem de sireturi , bah? de cand era sa ne omori pe amandoi pe linia de tramvai suntem colegi de gashca?), asa se circula pe-aici (pe contrasens pe lina de tramvai in intersectie curba, da?), bine ca esti tu destept si te-ai nascut in vreo mahala de Bucuresti.

Si cand ajung la birou sun la Oficiul Registrului Comertului Suceava, sa aflu ca trebuie sa trec din nou prin stransul actelor de autorizare ca PFA si platitul taxelor si luatul de zi libera ca sa ma duc in timpul saptamanii acasa sa fac toata tampenia asta, (desi eu am autorizatia de anul trecut, ghinion, am primit-o cu o saptamana inainte sa iasa ordonanta de urgenta care schimba procedura de autorizare!). La Oficiului National al R.C. mi se spune ca trebuie doar sa depun o cerere si sa ma prezint cu autorizatia si diploma primite anul trecut, nu sa trec iar prin toata procedura, insa la Suceava functionara atata stie, ai, n-ai autorizatie tre’ sa vii la ea cu aceleasi acte, (ca stie ea ce usor e sa alergi de la Bucuresti sa obtii cazier fiscal, adeverinta de la medic, copie dupa cartea de munca etc!), scuza ei este ca "toate actele cu care v-ati autorizat anul trecut au ramas in arhiva primariei, anul asta va autorizeaza registrul comertului si avem si noi nevoie de actele dumneavoastra)" sa va bag! proastelor cu spume!
Ma uit pe fereastra; de la intrarea in cladirea in care lucrez porneste o rampa, un fel de alee in panta, perpendiculara pe un totuar, colegii mei au nevoie de ea ca sa se poata deplasa in fotoliu rulant, vine familia unuia dintre colegi sa il ia acasa, pe trotuarul care incadreaza rampa e parcat un taxi cu o soferita , masina familiei parcheaza in dreptul rampei, pentru ca G. sa poata fi urcat cu tot cu fotoliu in masina, ei intra in cladire sa il ia pe G., soferita da putin inainte si inapoi si reuseste performanta sa isi mute masina exact in capatul rampei, unde se termina aleea in panta, intre rampa si masina familiei, blocand usa prin care G. trebuia sa fie urcat. Sta acolo si isi aranjeaza parul in oglinda lateral-stanga, si tot ce-mi doresc este sa iasa G. si sa alunece pe alee, la vale, sa se izbeasca drept in portiera ei din dreapta, cu toata greutatea lui de fost sportiv de performanta, imobilizat intr-un scaun cu roti.
Si mai vorbesc c-o femeie in scaun rulant, pe care un medic destept de medicina muncii a intrebat-o cum poate ea lucra la etajul 7 intr-o cladire de birouri, daca vine un cutremur, cum poate ea sa fie evacuata de-acolo? sa stam acasa, in cladiri de carton presat, sa nu cumva sa isi asume cineva riscul de a ne lasa sa existam la un etaj superior, desi nici la parter nu se poate, incercam sa inchiriem o casa fara etaj sa ne facem un sediu intr-un oras mare din tara, vecinul de curte urla ca el nu vrea "spital de handicapati" la vecini, ca el vrea sa se plimbe in chiloti prin curtea comuna, vedea-te-as pe doua roti, in chiloti, daca asa iti place, iar administratorul blocului din alt oras in care avem sediu se izbeste nervos in ura inchisa, vrea sa intre peste mine in apartament si, cand ii spun ca lucram acolo si ca oricum nu poate intra oricine in birou, usa trebuie sa stea inchisa si deschidem noi cand avem de primit pe cineva, imi striga ca sa-mi pun felinar rosu la intrarea in birou, sa stie toata lumea cand sunt ocupata si tin usa inchisa!
 
Luati-ma de-aici, intr-un varf de munte mi-ar fi bine, sa mor de urs sau de traznet, nu de prostie, nepasare, jeg si masini cu numar de Bucuresti!


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X