Sinistrata
Luni, Iulie 28th, 2008 Am crescut brusc mare in ziua dinainte sa o inmormantam pe bunica, acum 7 ani, cand, in casa in care ma nascusem am dat de vreo 5 ori cu capul de pragul de sus. Literalmente, ma loveam cu capul de pragurile de sus ale unor usi pe care le cunosteam cu ochii inchisi, de altfel. Casa aceea imi ramasese deodata mica, incapabila sa ma mai protejeze in vreun fel.
Sambata seara, apele au inghitit satul bunicilor si deodata toate casele copilariei mele mi-au ramas mici, neputincioase, ruinand o lume in care inca ma mai simteam ca-ntr-un cocon protector, pregatindu-ma sa cresc mare. Sunt din nou in doliu.
