St. George, strada Franceza

9 august 2007

res

Pot numara pe degetele
de la o mana acele cateva chestii la care pot spune cu mana pe inima ca ma
pricep realmente.

Nu le mentionez pe
primele 4, ca o sa ziceti ca ma laud; o zic numai pe a cincea, pentru care
puteti primi cel putin 30 de referinte, daca nu ma credeti. Ma pricep sa nu-mi
convina.
Carcotesc. Nu-mi place chiar orice. Sunt rea, sunt frustranta, sunt
cumplita cand e vorba de gasit nod in papura, de emis ironii taioase, de
criticat ce nu e bine.

Cu toate astea,
restaurantul St.George (Str. Franceza nr. 44) mi-a placut, prima data. Poate
si din cauza companiei incantatoare in care ma aflam in acea seara, poate si
din cauza paharului de palinca servit din partea casei pana ne-am hotarat, dar supa
de gaina cu taitei
pe care am comandat-o mi s-a parut mai buna decat daca mi-as fi
gatit-o eu, mie, intr-o trista si goala seara de duminica, ca sa uit ca a doua
zi e luni. M-a invaluit, calda si parfumata si casnica si materna, si mi-a
facut bine.  E drept ca nu aveau ce voiam
eu, tocana de oaie in sos de vin rosu, dar n-am carcotit.

A doua oara, la fel.
Intr-o dupa-amiaza torida de vara, am intrat c-o prietena, sa ne racorim. Nici
de data asta n-a lipsit palinca, plus paine proaspata de casa si doua creme,
una de branza si una de ficat, delicioase. Nu aveau nici acum tocana de oaie,
asa ca am nimerit peste o portie de camembert cu mere si afine . De vis,
nu zic nimic mai mult ca ma ia cu pofte. M-au facut de mi-am luat si eu acasa afine,
sa-ncerc.

A treia oara, azi
seara, m-am dus cu alta prietena, sa ii fac seara buna inainte de prima zi de
serviciu, dupa concediu.  Ea a comandat pui
cu piersici si sos de lamaie
, eu, camembert cu afine si mere. Incepusem
deja sa salivez cand am comandat, asa ca am uitat sa ma supar ca lipseau
palinca si painea proaspata de datile trecute. Nu m-am mirat nici ca eram doar
noi doua si un cuplu de batranei: poate din cauza ca strada Franceza e intr-o
stare jalnica si nimeni nu se mai aventureaza. Mereu a fost liber in acest restaurant, mi-am spus. Cu atat mai bine, mai
multa intimitate si mai multa atentie la servire. Desigur.

Am primit: ea, pui
cu piersici si lamaie
, eu,
3
bucati de branza pane, o frunza de salata verde pe care o jumatate de rosie
murise feliata, si o felie de lamaie.

-         Ce este aceasta?

-         Comanda Dumneavoastra.

-         Eu am comandat
Camembert cu mere si afine.

-         Da, stiti, acum asa o
preparam.

-         Nu mi-ati spus asta
atunci cand v-am cerut camembert cu mere si afine. Am venit aici special
pentru felul acesta de mancare, si am primit branza cu o jumatate de rosie si o
felie de lamaie.

-         Pot sa va aduc altceva?

-         Ce i-ati adus si ei,
multumesc.
   
Am primit si eu o portie de pui cu piersici; sosul nu prea era de
lamaie, ci parea sa fie o portie de smantana pusa in graba peste 
pui, dar macar carnea a fost frageda si mi-a potolit foamea.

La final, pe nota de plata
se
lafaiau: portia ei de pui cu piersici (16,03 Ron,
sau asa ceva), si portia mea de Camembert (18.65 Ron sau asa ceva, cu
aproape 30 000 de lei vechi mai scumpa decat puiul). Dar eu mancasem tot pui,
fiindca refuzasem branza! Iar ceea ce-mi servisera ei, adica jumatatea de rosie
si felia de lamaie langa 3 bucati de branza, nu era felul de mancare descris in
meniu si taxat cu 18, 65 Ron. In plus, am platit si painea (pe care n-o
comandasem si din care nici nu mancaseram).

Ziceti si voi daca nu
ma pricep.

 

Tags: , ,



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X