Gari

4 august 2007
Budapesta: prafuita, antipatica, incalcita, indicatoare in maghiara care mai mult
incurca, pana si semnele conventionale sunt prea multe la un loc si
neclare.  Toaleta infecta, stilul toaleta
publica romaneasca.  Se asculta manele si
se vinde shaorma pe unul dintre culoarele de iesire din gara.
Bagajele se pastreaza ca pe la noi, pe
rafturi; 600 de forinti cel mare, 300 unul mic. Baiatul blond , plictisit de la
ghiseu decide el, dupa criterii ascunse neinitiatilor, ce e mare si ce e mic.

Viena: familiara, prietenoasa.  Seamana
c-o gara de-acasa, ca organizare. 2 etaje, al doilea da spre peroane, primul e
garnisit cu magazine, dulapuri metalice pentru bagaje, automate pentru bilete,
informatii pentru turisti. Personal foarte prietenos.  Pizza devine o afacere turceasca, pe-aici.

Kln: gara e un mall. Un panou imens promoveaza, inca de pe peron , adevarata
Eau
de Cologne
, cel de-al doilea symbol al orasului, dupa Dom.  Magazine elegante, chiar ai ce face in gara
daca esti genul care merge la mall . Domul e oricum la doi pasi, ceea ce face din gara un punct vital pe
harta orasului.  Functionarii garii vand, au acea atitudine placuta
a comerciantului din magazinul caruia nu reusesti sa pleci fara sa cumperi
ceva, fara sa te simti insa pacalit sau agresat.  Sistem SF de depozitare a bagajelor: le
inchizi intr-un fel de fiset metalic, care se dovedeste a fi un lift.  Dupa ce inchizi bagajele, primesti un card si
afli ca, de la oricare astfel de fiset le-ai solicita, bagajele revin la
tine.  Incep sa-mi imaginez sistemul de
tuneluri de sub gara, prin care circula bagajele, chemate de lifturile
raspandite prin toata gara; la intersesctii se mai si ciocnesc, daca n-au
semafoare?

Utrecht : despre aceasta gara antipatica am mai povestit. Atat.

Haga:  O gara eficienta.  Functionari corecti, dar impersonali,
neprietenosi. S-or fi saturat de atatia straini; pana si locuitorii orasului
sunt in mare proportie venetici. Senzatia e ca angajatii cailor ferate olandeze
se apara cumva de invaziile barbare creand in jurul lor un mediu neutru,
aseptic, de eficienta politicoasa.
Desigur, in gara, un Albert Heijn, de unde
poti cumpara o incredibila butelca de water from the supermarket Cititi cu
atentie explicatiile de sub butelia de apa ca sa intelegeti de ce e memorabila
experienta: autoironie fina consumatorista, care te face sa consumi.
Trenurile au alocate pentru plecare atat o ora
care se respecta, dar si un peron care e invariabil acelasi, cata vreme e
valabila organizarea respectiva a mersului trenurilor.  Daca am plecat in iulie undeva de la un
peron, la o anumita ora, in noiembrie ma duc la sigur in acelasi loc, la
aceeasi ora.   O sa vedieti mai tarziu de
ce conteaza asta.

Amsterdam:
Aceeasi organizare ca si Haga, dar de 3 ori mai
mare.  Am stat o ora la coada pentru
rezervarile internationale: aveam bon de ordine, dar, din cele 10 ghisee, numai
la jumatate se lucra. In rest, se servea cafea, se plimbau hartii, stiti voi.
Inghetata de la Swirl e geniala.

Duisburg: O gara mai mult lunga decat lata. Am scos nasul pentru exact 3 minute
din gara, in imprejurimile industrial-dubioase, apoi am preferat compania unui
cuplu de batrani britanici, timp de 3 ore, pe peron.  Toaleta decenta, dar saracuta. Fara de
tranzit, clar, nu te invita deloc sa mai ramai.

Copenhaga: Kobenhavn,
mda. Puah. Cica se lucreaza la modernizarea garii.  Trebuia sa am o legatura spre Malm
in cinci minute de la sosirea in Danemarca.  N-a stiut nimeni sa-mi spuna de la ce peron,
asa ca m-am linistit (stiam ca sunt trenuri spre Malm
cam o data la jumatate de ora) si m-am dus sa intreb la biroul de  informatii despre urmatorul tren. La si 21,
peronul 3. Ok. La si 25 inca nu venise trenul. Pai a plecat de la peronul 7,
l-ati pierdut ma informeaza un domn in uniforma cailor ferate. Mai aveti
unul la si 43, de la peronul 7. Bine, dar de la biroul de informatii mi s-a
spus Eh, stitide fapt sunt doua firme diferite, cea care administreaza gara
sic ea care administreaza trenurile.  Cei
care decid de unde pleaca trenul nu sunt obligati sa anunte si biroul de
informatii. Mergeti la linia 7, dar mai verificati si pe panoul electronic de
la fiecare peron.

Trenul a sosit la si 43, dar… la linia 8.
Mi-a fost dor de Haga, atunci.

Gteborg:
gara e legata printr-un pasaj de mall. Fuarte tare,
frate!  Cei mai amabili, prietenosi
chiar, functionari ever. Imi dau sfaturi de calatorie si-m zic mici secrete
pentru trecerea cu feribotul peste Marea Baltica. Pentru ca mi-au gresit una
dintre rezervari, imi ofera gratis aceeasi calatorie la clasa I. Mai vreau!

Malm: Prietenoasa, cocheta,
aglomerata. Nimeni nu te deranjeaza, poti citi in magazinul de carti de buzunar
sau in cel (urias) cu reviste.

Berlin:
 lifturi de
designer.  Contact minim.

Budapesta:
din nou, urata si inabusitoare. La urcarea in tren, pe
peron, garzile alearga, bat si incatuseaza niste tineri cam beti, dar care
statusera relativ cuminti timp de 2 ore cat am asteptat eu trenul.  Cine stie cum i-or fi starnit. Nu mai vreau aici.

 

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X