O, melancolia acelor zile

4 februarie 2006
"O, melancolia
Acelor zile:
palidul scaun Vasile
iubea pe masa Maria!"*, sau asa ceva, poate era vorba despre ligheanul Vasile, dar pe mine ma preocupa mai mult melancolia acelor zile,
in care el venea la mine diminetile, rece si, eventual, ud de ploaie sau ninsoare, pentru ca era toamna si dupa aceea, iarna, cand ne-am iubit mai intai, 
dar nu, nu de aici vine melancolia,
ci din ziua aceea de vara, ba nu, sa fi fost seara de iarna? de la hotelul din Iasi unde tragea ori de cate ori avea treburi in zona, Hotel Orizont parca, stateam intinsa peste el, in pat, si el tacea si l-am intrebat la ce se gandeste si mi-a spus ca-mi memoreaza ochii prea mari si-albastri,
si da, acuma sunt sigura, era in dupa-amiaza de vara cand s-a intamplat prima oara, mi-a spus ca dac-ar putea, ar lua si pielea de pe mine,
si dupa aceea, mai pe seara, am privit asfintitul de sus, de pe deal, din cimitirul manastirii, si i-am ascultat pentru prima data inima batand pe sub tricou,
inima lui prea mare ca sa faca armata cu ea, ma lipisem de pieptul lui si i-am ascultat inima,
tot in dupa-amaiaza aceea am decis sa ma indragostesc de el, la fel ca femeia din "Copiii din miezul noptii" a lui Rushdie, sa ma indragostesc pe rand, de cate o particica din el,
de aceea in seara aia m-am indragostit de gura lui, i-am atins-o cu buricele degetelor si i-am memorat, ca orbii, conturul, pot oricand s-o reproduc din memorie, gura lui, pot oricand sa inchid ochii si s-o sarut, in gand, milimetru cu milimetru, gura lui, sa-i gust buzele cu varful limbii, 
o sa mi se faca rau daca-mi mai amintesc despre asta,
"si-n ce bulion
 isi ineca infidela
 strecuratoare Angela
 amorul ei pentru ligheanul Napoleon!"*
 
Iata ca mi-am amintit, pana la urma.
 
* Emil Brumaru, Epigrama
 


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X