pisica neagra, canapeaua alba

4 septembrie 2005

m-a lovit brusc poezia momentului acelei pisici negre pe acea canapea alba , mana mea pe spinarea ei, degetul tau penduland intre urechi si varful nasucului turtit, te retragi si-mi trec causul palmei peste locul prin care degetul tau s-a plimbat,  husa e rece si alba, de bumbac, se-ntoarce cu burta-n sus si mana ta mangaie, mangai, nu ma privesti in ochi, negrul ei e cald, de puf, intind mana si eu, ea se lipeste de soldul meu si tu vii mai aproape sa mangai, spatiul e mic si cald si negru si mainile nu incap amandoua pe-acel pantece primitor, decat daca se-amesteca, degetele tale si-ale mele, limba ta pe buza mea de jos, limba ei iesind dintre buze sa-si ling-o labuta, piciorul meu se incolaceste pe dupa tine si ea ramane captiva -ntre noi, cu burtica-n sus, se rasuceste zapacita si se catara la mine-n poala, la noi in poala, toarce si-si impunge capsorul undeva, sub sanul meu stang, m-ai prins cu dintii de buza de jos si tragi, vin spre tine, o s-o strivim daca mai, dar ea-i fericita si toarce si-i calda si mica si tremura ca o inima comuna crescuta-ntre pantecele meu si-al tau, ascunsa sub sanul meu stang…

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X